"De curând, am citit o poveste spusă cândva de Paul Harvey despre un tânăr artist care-și crează propria realitate plecând de la puterea magnetică a gândurilor pe care le exteriorizează. Această povestioară arată cum puterea gândurilor, cuvintele și acțiunile care le însoțesc, aduc realitatea lumii mentale în lumea fizică.
Iată povestioara...
Un tânăr artist tocmai fusese angajat să picteze portretul unui constructor local. Artistul era foarte entuziasmat și se simțea foarte bine deoarece era prima lui comandă importantă. El merse la micuța cafenea în care obișnuia să-și bea cafeaua și savură un pahar de vin pentru a sărbători potretul pe care avea să-l picteze. Pe când stătea acolo sorbindu-și vinul, privi în jur și văzu un ziar lăsat pe un scaun de la masa vecină. În partea de sus a primei pagini, erau tipărite cu litere îngroșate cuvintele: „VIN VREMURI GRELE”. Cu cât se uita mai mult la aceste cuvinte, cu atât devenea mai încordat și îngrijorat.
Patronul restaurantului trecu pe-acolo la un moment dat și spusese: „Să vă aduc alt pahar de vin sau ceva de mâncare?” „Nu,” spuse el. „Adu-mi doar nota. Trebuie să plec imediat.” Patronul răspunse: „S-a întâmplat ceva rău?” Artistul răspunse: „Vin vremuri grele și nu pot să-mi pierd timpul și banii în mod ușuratic. Trebuie să m-apuc să muncesc.”
Artistul plecă și patronul restaurantului începu să se gândească: „Vin vremuri grele?” Și cu cât se gândea mai mult la asta cu atât devenea mai încordat și îngrijorat. Ridică receptorul, o sună pe soția lui, și-i spuse: „Iubito, rochia aceea nouă pe care ai comandat-o pentru banchetul anual este îngrozitor de scumpă pentru o haină pe care o porți o singură dată. Cred că vin vremuri grele și poate că ar trebui să suni și să anulezi cumpărarea rochiei.”
Ea spuse fără chef: „În regulă, o să sun.” Așa că sună la magazinul din localitate și spuse: „Știu că tocmai ați comandat materialul pentru frumoasa mea rochie nouă, dar soțul meu mi-a spus că vin vremuri grele și trebuie să fim mai economi. Mă văd nevoită să anulez comanda pentru rochie.”
Proprietăreasa spuse: „Ei bine, sigur că nu-mi place să aud asta, dar pot să înțeleg.” Ea începu să se gândească la ce se întâmplă și, cu cât se gândea mai mult, cu atât devenea mai încordată și mai îngrijorată. Îl sună pe constructorul local și îi spuse: „Mi se pare că vor veni vremuri grele. Este un timp nepotrivit să dublez suprafața magazinului meu. Nu pot să-mi asum un asemenea risc în acest moment.”
Constructorul, după ce se gândi la ceea ce spusese ea, ridică receptorul telefonului și-l sună pe tânărul artist, spunându-i: „Știi, vin vremuri grele și acesta nu este un moment potrivit ca să cheltuiesc bani pe un portret. Trebuie să anulez comanda.”
Tânărul artist a înțeles. Era exact cum anticipase. Simțindu-se respins și trist, el merse la cafeneaua favorită să-și înece amarul într-o sticlă de vin. Pe când stătea acolo abătut, privi spre scaunul aflat la trei metri mai încolo. Acolo era ziarul cu titlul: „VIN VREMURI GRELE.” Se sculă, luă ziarul și îl citi cu mare atenție. Data era de acum zece ani. Cineva lăsase acel ziar vechi după ce despachetase farfurii pentru restaurant.
Acestea fiind spune, mie nu-mi mai rămâne decât să vă amintesc că VIN VREMURI BUNE!"
