intamplare...

Din adancul sufletului ti se spune: te insala, te minte!!...dar cum iti poti dovedi tie insuti, aceste lucruri??...asa: intr-o seara, mai degraba aseara, m-am gandit sa ma duc sa vad ce imi face "scumpul" meu sot, iar mergand pe strada, ma gandeam ca poate fac o prostie, dar cineva ma impingea sa fac lucrul asta si sa merg mai departe...am ajuns, am intrat in scara blocului, am ajuns la usa....la usa, stau sa aud ceva, un semn....nimik si iar stau si nimik, dand sa plec, creznd ca nu este nimeni, am auzit o voce feminina...m-am intos uimta, dar m-am gandit: nu, poate sa fie televizorul!...am stat sa ascult proptita de usa, tremurand... dupa 15 minute am sunat....tttzzzrrr!!!, ma intreaba EL: cine e?!, iar eu: Eu sunt!!...deschide mirat, umit, speriat...intru zambitoare si intreb: ce faci, draga?!...restul e ceva urat, ce ma doare si o sa ma doara mult timp de acum incolo...sufletul, nu te minte niciodata, el doar simte!

cry...

e greu sa plagi, e greu sa plagi pt. tine...faci bine si ti se face rau, cat timp oare??...oare rautatea sufletului lui, nu are margini??...ma gandesc, ca poate se hraneste cu rautate, se simte el bine, se simte fericit, se simte implinit, dar cum poti sa simti asa ceva din a face rau??...sufletul te doare si iti cere sa versi lacrmi, atunci el se elibereaza si rasufla usurat...am incercat intotdeauna sa le impiedic sa se prelinga, dar atunci cand nu am mai putut sa o fac, Doamne, cat de bine e!… Ce usurare!...azi a fost insa una din acele zilele in care nu am mai putut...am facut ceea ce mai facusem acum cateva zile...Am plans. Mult si bine.

cu intarziere...

vara nu vrea sa ne paraseasca, se pare ca toamna inca mai intarzie...e seara, e racoare cu miros de vara-toamna, stau la geam si ma gandesc...la ce oare?... la cine oare?...de ce oare?...uneori ma relaxeaza, alteori ma enerveaza...viata mea, viata ta, e un labirint pe care nu il cunoastem, mergem prin el sa gasim destinatia, din nefericire pentru unii dintre noi, acest labirint este mai lung, mai anevoios si nu mai apucam sa gasim desinatia...nici toamna nu a ajuns la destinatie...eu vreau sa ajunga!!!..iubesc toamna pentru ca pot sa imi desfac parul si s-o las sa mi-l imprastie in vant...iubesc toamna pentru padurile ce iau foc fara sa arda...pentru ca toamna ne spala sufletele si strazile cu ploi reci si marunte...pentru peisajele care iti taie respiratia...pentru ca nu te sufoca, nici nu te ingheata...pentru ca am invatat sa ma bucur de ea de la prima frunza pana la ultima!