un anotimp numit ...toamna

Si toamna asta a ajuns sa fie pe sfarsite, ea placeeaca departe si lasa in urma sa, confetiile din frunze multicolore, pleaca si imi aduce vremea de altadatacand toate grijile si framantarile erau mici... ea, imi este aroma amintirilor din copilarie, mirosul si gustul dulce de dovleac copt, vantul rece si umed care iti saruta obrajii, gustul dulce amarui al gutuilor aurii, linistea si pacea strazilor...v-ati gandit cat de putine anotimpuri tomatice ne bucuram? de foarte putine...

iubeste...traind

Du-te straine si bea un pahar cu apa rece...sa-ti potoleasca arsita din suflet.Odihneste-ti tampla pe iarba-nrourata si nu vei mai simti lacrimile ce-ti curg pe-obrajii tristi...hraneste-te, hraneste-te cu puterea soarelui si uita ca cineva te-a alungat cu vorbe crude...iubeste straine, caci doar iubind, ucizi grauntele de ura ce sta sa-ti incolteasca-n gand dar mai ales in suflet...