implinire...

Imi doream sa fiu iubita, iar dorinta mi s-a implinit, imi doream fericirea aceea la care, noi, femeile visam de cand suntem copile...ce mi-am dorit mi s-a implinit...mi-am gasit "bijuteria" la care doar visam.

valentine's day

Esti  indragostit atunci cand pretuiesti darul care este partenerul tau, si te bucuri de acest dar in fiecare zi.

La multi ani, tuturor indragostitilor!!!!!!!!!!!!!!

fericire pentru Noul An...

 
    Nu stiu de ce simt, ca anul acesta e mult mai special decat ceilalti ani...simt de parca se schima ceva si asta in bine, 2012 e cu mult mai mult noroc pentru noi toti, dar imi este teama sa nu fie un nou inceput spre un sfarsit si asta numai din cauza mediatizarilor facute in legatura cu 2012, dar aceasta teama e mica, de ceea ce simt...simt prea multa fericire decat nefericire...fie ca Noul An sa fie cu mult noroc, fericire pt voi toti...

intamplare...

Din adancul sufletului ti se spune: te insala, te minte!!...dar cum iti poti dovedi tie insuti, aceste lucruri??...asa: intr-o seara, mai degraba aseara, m-am gandit sa ma duc sa vad ce imi face "scumpul" meu sot, iar mergand pe strada, ma gandeam ca poate fac o prostie, dar cineva ma impingea sa fac lucrul asta si sa merg mai departe...am ajuns, am intrat in scara blocului, am ajuns la usa....la usa, stau sa aud ceva, un semn....nimik si iar stau si nimik, dand sa plec, creznd ca nu este nimeni, am auzit o voce feminina...m-am intos uimta, dar m-am gandit: nu, poate sa fie televizorul!...am stat sa ascult proptita de usa, tremurand... dupa 15 minute am sunat....tttzzzrrr!!!, ma intreaba EL: cine e?!, iar eu: Eu sunt!!...deschide mirat, umit, speriat...intru zambitoare si intreb: ce faci, draga?!...restul e ceva urat, ce ma doare si o sa ma doara mult timp de acum incolo...sufletul, nu te minte niciodata, el doar simte!

cry...

e greu sa plagi, e greu sa plagi pt. tine...faci bine si ti se face rau, cat timp oare??...oare rautatea sufletului lui, nu are margini??...ma gandesc, ca poate se hraneste cu rautate, se simte el bine, se simte fericit, se simte implinit, dar cum poti sa simti asa ceva din a face rau??...sufletul te doare si iti cere sa versi lacrmi, atunci el se elibereaza si rasufla usurat...am incercat intotdeauna sa le impiedic sa se prelinga, dar atunci cand nu am mai putut sa o fac, Doamne, cat de bine e!… Ce usurare!...azi a fost insa una din acele zilele in care nu am mai putut...am facut ceea ce mai facusem acum cateva zile...Am plans. Mult si bine.

cu intarziere...

vara nu vrea sa ne paraseasca, se pare ca toamna inca mai intarzie...e seara, e racoare cu miros de vara-toamna, stau la geam si ma gandesc...la ce oare?... la cine oare?...de ce oare?...uneori ma relaxeaza, alteori ma enerveaza...viata mea, viata ta, e un labirint pe care nu il cunoastem, mergem prin el sa gasim destinatia, din nefericire pentru unii dintre noi, acest labirint este mai lung, mai anevoios si nu mai apucam sa gasim desinatia...nici toamna nu a ajuns la destinatie...eu vreau sa ajunga!!!..iubesc toamna pentru ca pot sa imi desfac parul si s-o las sa mi-l imprastie in vant...iubesc toamna pentru padurile ce iau foc fara sa arda...pentru ca toamna ne spala sufletele si strazile cu ploi reci si marunte...pentru peisajele care iti taie respiratia...pentru ca nu te sufoca, nici nu te ingheata...pentru ca am invatat sa ma bucur de ea de la prima frunza pana la ultima!

Departe...

Undeva acolo esti tu...
Nu stiu cum esti...
La ce te gandesti...
Stiu doar, ca esti departe...
Departe de noi2...

apus...

Fiecare moment din viata noastra, fie el frumos sau dureros, apune...ca un soare rosu, infierbantat, obosit, ca a stralucit candva...cand EL te duce in bratele dipserarii si te face sa dispari din viata LUI ca si cum nu ai fi existat...speriata de ceea ce vad si ceea ce simt, am primit acele cuvinte jignitoare care ieseau din gura lui...ma intrebam si ma intreb, oare EL nu are inima, sentimente, suflet?!...e precum un aisberg....nu regret aceea gura de aer inspirata langa el, nu regret fiecare simtire, amintire, ci regret, ca m-am lasat calcata in picioare pentru o iubire care s-a dovedit a fi doar o flacara arzatoare, ajutata sa arda...acel soare a apus obosit, dar va rasari iar, cu zambetul pe buze!

nemultumirile vietii...

Atunci cand pleci la drum, intalnesti fel si fel de oameni...alti mai putini cumsecade, alti prea deschisi peroanelor necunoscute....mergand cu trebul privesc in jurul meu, oare ce vad?...o lume noua, o lume care pleaca spre o destinatie...copii, care pleaca la bunici in vacanta, studentii, care se uita peste cursuri, tinerii, care pleaca sau vin de la persoanele iubite....m-am aflat in compartiment cu peroane care detesa Romania(bine, nu tara in sine, ci, peroanele aflate la conducerea ei)...tara noastra e frumoasa, dar alti ca cei de "sus" o distrug incetul cu incetul...un tanar medic, care si-a terminat facultatea de medicina din Bucuresti si acum progreseaza in Elvetia(pacat de cei buni iar, tara noastra ramana cu frimiturile), a tanara sportiva a nationalei de hambal a Romaniei, care din pacate este total dezamagita de intreg sistemul sportiv, o fosta stwuardeza, care si ea la randul ei era total dezamgita...va dati seamna, ca noi toti suntem dezamagiti de cei ce ne conduc viitorul, destinul????...pacat ce cei buni care nu mai sunt si pacat de cei buni care o sa vina...

in urma...

Multi se intreaba si ma intreaba de ce nu mai sunt "de viata"?De ce nu mai sunt aceea fiinta cu zambetul pe buze?...acel raspuns este dezamagirea, care face din noi oamneii, persoane nerecunoscute...asa cum face si din mine, dar este doar o dezamagire, ca toate altele, care, in timp se va transorma intr-un vis urat...prin acest vis urat am inceput sa zambesc, incet, incet, incet...

intrebari, raspunsri...

Cred ca, nu ne ajunde o viata sa gasim raspunsuri al intrebarile care ne macina sufleteste...viata trece, intrebarile raman...vine o alta viata, pentru altcineva...oare daca as fii eu? ...asta e o alta intrebare, dar fara raspuns...nu stiu, ma gandesc ca unele raspunsuri le-am aflat, de-a lungul vietii noastre...intrebari tot de noi creeate, de exemplu: oare cum e sa fii mare?...si am aflat raspunsul la timpul potrivit...cand e prima iubire?...cum e primul sarut?...la fel, la timpul potrivit...toate sunt intrebari creeate de noi insine si degeaba ajundem la o varsta inaintata, ca ne punem alte intrebari...oare cand va fii ziua cand n-oi mai fii?...pe parcursul vietii gasim raspunsurile, mai mult sau mai putin fericite, dar asta e viata...

anii...

Cu zambetul pe buze de amintim de anii trecuti ai varstei noastre...ii cautam in urma, in umbra, tragem cu coada ochiului peste umar si ne intrebam...oare de ce ai trecut?!...si nicodata n-or sa vina iara...am lasat in urma povesti si doine, am trecut de un episod frumos al vietii noastre... vor mai fii si alte episoade, dar nici unul mai deosebit decat copilaria noastra, copilaria fiecaruia deintre noi toti...anii trec, amintirile raman...

dorinta...

Cine are darul de a face dorintele sa se implineasca?...am ajuns la o concluzie trisa despre dorinta, aceea ca, dorinta este o taina a sufletului...dorintele noastre ne apartin si nimeni nu are indatorirea sa ni le indeplineasca...oportunitatile, sansa, norocul, toate depind de noi...nu, nu este indeajuns sa visam la schimbare pentru ca ea sa se produca...suntem responsabili pentru tot ceea ce se petrece in viata noastra, pentru toate oportunitatile pe care le maximizam, pentru toate oportunitatile pe care le lasam sa treaca...fiecare are visuri marete, fiecare isi doreste sa intalneasca marea iubire, sa urce rapid pe scara profesionala, sa fie recunoscut...putini insa reusesc, pentru ca in viata, ca si in razboi, exista invingatori si invinsi...

un anotimp numit ...toamna

Si toamna asta a ajuns sa fie pe sfarsite, ea placeeaca departe si lasa in urma sa, confetiile din frunze multicolore, pleaca si imi aduce vremea de altadatacand toate grijile si framantarile erau mici... ea, imi este aroma amintirilor din copilarie, mirosul si gustul dulce de dovleac copt, vantul rece si umed care iti saruta obrajii, gustul dulce amarui al gutuilor aurii, linistea si pacea strazilor...v-ati gandit cat de putine anotimpuri tomatice ne bucuram? de foarte putine...

iubeste...traind

Du-te straine si bea un pahar cu apa rece...sa-ti potoleasca arsita din suflet.Odihneste-ti tampla pe iarba-nrourata si nu vei mai simti lacrimile ce-ti curg pe-obrajii tristi...hraneste-te, hraneste-te cu puterea soarelui si uita ca cineva te-a alungat cu vorbe crude...iubeste straine, caci doar iubind, ucizi grauntele de ura ce sta sa-ti incolteasca-n gand dar mai ales in suflet...

sa fii bun...

Zi de zi ne ciocnim de răutăti, mai mici sau mai mari, de sicane justificate sau nu, de frustrari care se răsfrang asupra cui nu trebuie…credem că e normal si că asa e in viata. Doar toti avem momentele noastre de impulsivitate, de răutate, de cinism si considerăm că suntem minunati când reusim (prin eforturi) să reducem aceste momente si să ne infrânăm pornirile negative. Uneori, da uneori, suntem buni pentru că stim ca asa ne va fi si nouă mai bine, pentru că ne ghidăm după principiul “bine faci, bine găsesti”… ar fi bine ca toti dintre noi sa fim mai buni… am inteles insă că adevărata bunătate, adevărata curătenie sufletească nu este cea pe care o cauti sau o fabrici... este de fapt cea care vine din interior natural, cea de care nici măcar nu esti constient că o ai.

Momente, singuratate, ganduri...

Fiecare se gandeste la propria lui persoana. Este firesc. Fiecare de asemenea este singur. Venim pe lume singuri, plecam singuri. Fireste, ne putem inconjura de multe persoane, putem gasi diverse activitati ca sa ne umplem timpul. Mereu fugim catre ceva, catre cineva. Si toata aceasta framantare creeaza senzatia de gol, de singuratate, singuratatea aia apasatoare. Mi-aduc aminte de o vreme in care ma simteam teribil de singura. Singuratatea ca stare negativa. Eram singura, intre 4 pereti. Nu era nimeni acolo, nimeni nu ma astepta, nimeni nu ma intreba ce fac, nimeni nu-mi spunea ce sa fac. Nu aveam pe cine sa sun, cu cine sa ma vad. Pustiu. Nu stiam ce sa mai fac. Faceam curat, ma uitam la televizor, mancam, faceam dus, dormeam,munceam. Punct si de la capat.Disperarea ca nu exista sens. Apoi tanjirea dupa iubire.Si asta e cea mai pacatoasa.
Apoi lucrurile s-au schimbat. A, sa nu crezi ca m-am inconjurat de pireteni sau ca am gasit iubirea vietii mele. Nu, pur si simplu am realizat ca sunt singura, ca nu am unde sa fug si ca de fapt nici nu vreau sa fug. Ca nu am nevoie de compania altora. Normal ca am momente in care vreau sa fiu cu ceilalti, atunci ies din casa si ma vad cu ei. Apoi vreau sa fiu singura. Oricum singura sau in compania altora viata mea este doar a mea, moartea mea va fi doar a mea. Poate ca singuratatea e un fel de boala. Gandeste-te la un bolnav care zace pe un pat. Si ce daca vin rudele si prietenii in jurul lui? Vor fi ei toti bolnavi impreuna? Nu...atunci esti inconjurat de lume, poate ca fiecare cauta sa faca orice pentru a-ti alina suferinta, dar in realitate esti mereu singur.
Nu apreciez ca ar exista vreun alt leac decat sa privesti singuratatea in fata, sa nu mai fugi de ea, sa nu cauti compania altora pentru a te amagi ca nu ai fi singur. Iar cand o privesti in fata realizezi ca este ceva simplu, natural si ca nu are nimic infricosator. Atunci incepi sa zambesti, atunci traiesti.

be happy...

Viata e scurta... incalca regulile... iarta repede... saruta incet ... iubeste cu

adevarat... razi necontrolat, si nu regreta nimic care te face sa

zambesti!!

luna...

ea...imi este prietena in noptile pusti, imi este aproape, ma invaluie sub perelina ei intunecata straluicita de stele, ma innebuneste cu mirosul de zana noptii, ce imi vorbeste in cor cu micile vietuitoare ale noptii, ea este luna... luna cu chip bizar ce rade, ce ma priveste de sus...este mama noastra, a celor singuri...care nu au cu cine vorbi.

sa scriu...

Sa tot scrii, sa tot iti asterni gandurile de tristete care iti macina sufletul, sa tot scrii ce iti doresti...fericire, iubire, liniste...sa iti doresti, dar nu se intampla...oare cum sa fac sa imi se intample??...nu stiu, probabil imi trebue o noua viata, nu asta in care sunt...iar eu visez, voi visa si voi continua sa visez!