apus...

Fiecare moment din viata noastra, fie el frumos sau dureros, apune...ca un soare rosu, infierbantat, obosit, ca a stralucit candva...cand EL te duce in bratele dipserarii si te face sa dispari din viata LUI ca si cum nu ai fi existat...speriata de ceea ce vad si ceea ce simt, am primit acele cuvinte jignitoare care ieseau din gura lui...ma intrebam si ma intreb, oare EL nu are inima, sentimente, suflet?!...e precum un aisberg....nu regret aceea gura de aer inspirata langa el, nu regret fiecare simtire, amintire, ci regret, ca m-am lasat calcata in picioare pentru o iubire care s-a dovedit a fi doar o flacara arzatoare, ajutata sa arda...acel soare a apus obosit, dar va rasari iar, cu zambetul pe buze!

nemultumirile vietii...

Atunci cand pleci la drum, intalnesti fel si fel de oameni...alti mai putini cumsecade, alti prea deschisi peroanelor necunoscute....mergand cu trebul privesc in jurul meu, oare ce vad?...o lume noua, o lume care pleaca spre o destinatie...copii, care pleaca la bunici in vacanta, studentii, care se uita peste cursuri, tinerii, care pleaca sau vin de la persoanele iubite....m-am aflat in compartiment cu peroane care detesa Romania(bine, nu tara in sine, ci, peroanele aflate la conducerea ei)...tara noastra e frumoasa, dar alti ca cei de "sus" o distrug incetul cu incetul...un tanar medic, care si-a terminat facultatea de medicina din Bucuresti si acum progreseaza in Elvetia(pacat de cei buni iar, tara noastra ramana cu frimiturile), a tanara sportiva a nationalei de hambal a Romaniei, care din pacate este total dezamagita de intreg sistemul sportiv, o fosta stwuardeza, care si ea la randul ei era total dezamgita...va dati seamna, ca noi toti suntem dezamagiti de cei ce ne conduc viitorul, destinul????...pacat ce cei buni care nu mai sunt si pacat de cei buni care o sa vina...

in urma...

Multi se intreaba si ma intreaba de ce nu mai sunt "de viata"?De ce nu mai sunt aceea fiinta cu zambetul pe buze?...acel raspuns este dezamagirea, care face din noi oamneii, persoane nerecunoscute...asa cum face si din mine, dar este doar o dezamagire, ca toate altele, care, in timp se va transorma intr-un vis urat...prin acest vis urat am inceput sa zambesc, incet, incet, incet...

intrebari, raspunsri...

Cred ca, nu ne ajunde o viata sa gasim raspunsuri al intrebarile care ne macina sufleteste...viata trece, intrebarile raman...vine o alta viata, pentru altcineva...oare daca as fii eu? ...asta e o alta intrebare, dar fara raspuns...nu stiu, ma gandesc ca unele raspunsuri le-am aflat, de-a lungul vietii noastre...intrebari tot de noi creeate, de exemplu: oare cum e sa fii mare?...si am aflat raspunsul la timpul potrivit...cand e prima iubire?...cum e primul sarut?...la fel, la timpul potrivit...toate sunt intrebari creeate de noi insine si degeaba ajundem la o varsta inaintata, ca ne punem alte intrebari...oare cand va fii ziua cand n-oi mai fii?...pe parcursul vietii gasim raspunsurile, mai mult sau mai putin fericite, dar asta e viata...